Teatru.Memorii

Aştept.Aştept o mătură zburătoare sau un val de la apus de soare.Aştept un vis să mă ducă departe,departe de casă.Să pot să plec să-l uit,să-l las uitării.Să caut mila adierii.Să-mi simtă lipsa.Va fi ca pedeapsa.Însă nu atât de lungă,doar atât cât să-i ajungă.
Să mai revin?Nu cred că mai e nevoie de mine.Vrei să revin?Cheamă-mă.Poate voi veni.Nu te asigur.Poate găsesc ceva mai bun.Dar oare există ceva mai bun decât tu?Nu,nu cred.Ce spui?Să ştii că nu te mai aud.Plec.Dar încă aştept tramvaiul.Nu are etaj şi nici nu e tras de cai.E doar tehnologie.Tu?Ai vrea să vii?Ia-ţi bilet,dar vii cu altul.Să nu ne întâlnim.
Eşti ca o pată de cerneală sau mai bine de acuarică.Nu te pot şterge,dar voi încerca să te uit.Doar voi încerca.Nu-mi va reuşi.Tu ce-o să faci?O să zaci aici pustiit?Nu pot să te las!Mă întorc.Aşteapta-mă cu trandafiri sau acea brăţara de demult.



el-Îţi aminteşti când ne-am întâlnit prima dată?
ea-Credeam că rătăcesc într-un vis.
el-A trecut mult timp de atunci.Nu aveai aceleaşi griji pe care le ai acum.Îţi mai aduci aminte ce ţi-am spus?
ea-Mi-ai spus că vei rămâne alături de mine pentru totdeauna.Nu voi renunţa la tine niciodată!