"Tu dormi"

Ştii cât timp am aşteptat să întâlnesc pe cineva ca tine?
E o plăcere ciudată să te îndrăgosteşti de cineva care nu ştie că exişti, dar şi mai ciudat să iubeşti pe cineva care ştii că nu te va mai iubi niciodată.În care clipă m-am îndrăgostit de el, nu voi şti niciodată.
Te-am aşteptat şi te-am găsit, într-un final. Mi-a fost greu cu tine. Acum mi-e greu fără tine. Vreau să-mi părăseşti mintea,corpul,colţul de suflet în care eşti blocat. Vreau să pleci! Vreau să pleci şi să nu te mai întorci vreodata. O singură dată în viaţă am fost foarte sigură pe mine, şi asta atunci când ţi-am spus că vreau să pleci. Dar după ce ai plecat, aşteptam să te întorci, te voiam înapoi, îmi doream asta cu toată fiinţa mea;te chemam nopţile în visele,gândurile mele, te strigam ziua printre oameni. Nu te-ai mai întors. Nu te mai întorci niciodată.
Şi ştii? Chestia e că oamenii nu se schimbă. Niciodată nu au făcut-o şi niciodată nu o vor face. Ideea e că tu nu i-ai cunoscut niciodată îndeajuns de bine. N-am putut să trec peste tine nici acum, deşi mă mint singură că da. De 3 ani încerc să scap de tine şi am realizat că ,defapt, nu ai fost niciodată ceea ce îmi doresc eu. Dar, totuşi, încă trăieşti prin mine. De ce? Pentru că ai fost mereu acolo, în fiecare vară, repetabil. Prima mea dragoste, prima mea lecţie din care am învăţat multe,dar mult prea multe pentru vârsta,pentru timpul meu. Aveam mult timp înainte, dar l-am pierdut cu tine. Dar nu am pierdut nimic, defapt. Tu încă eşti prezent, amintirile încă există. Nu am fost niciodată pregătită ca tu să pleci!
La urma urmei, în câte feluri poţi distruge o inimă şi apoi să te mai aştepţi să bată?!
Dar la final, când pierzi pe cineva, nicio lacrimă, nicio rugăciune, niciun strigăt nu vor compensa faptul că singurul lucru care ţi-a mai rămas este un gol,o gaură în viaţa ta unde cineva pe care l-ai iubit obişnuia să fie prezent.Iar în final, cu toţii ajungem doar nişte poveşti transmise din om în om,ca o ciumă ce se răspândeşte repede între oameni, iar când ei încetează să mai povestească despre noi, murim tragic.
Am înţeles acum. Am înţeles că lucrurile pe care ţi le doreşti cel mai mult sunt lucrurile care te distrug la sfărşit. Tu eşti cel care m-a distrus pe mine sau ,poate, eu sunt cea care te-a distrus pe tine.

Înapoi

M-am îndrăgostit o singură dată. Singura dată când te-am văzut uitându-te la mine în magazin.Mă priveai ca şi cum am fi fost doar tu şi eu. Ah,ce frumos sună "tu şi eu".. A fost prima mea dată;şi ultima. Dar mă îndrăgostesc de fiecare dată când te văd. Şi te văd rar. A doua oară m-am îndrăgostit de tine când te-am privit de departe,erai în maşină;am privit maşina ta ca pe oricare alta, greşeala mea, dar apoi am privit-o surprinsă, speriată, fericită, tristă.. îndrăgostită! M-ai privit înapoi, cu ochii tăi negri ca şi noaptea în care n-ai dormit,te-ai gândit la mine, ca şi cum ai aşteptat cu ardoare să mă vezi de prima dată, atunci când m-ai văzut la magazin. Dacă aş mai avea o şansă să te revăd.. ţi-aş zâmbi! Categoric ţi-aş zâmbi ! Şi hotărât, frumos, adevărat, aşa cum ştiu eu, aşa cum zâmbesc eu..
De ce trăieşti prin mine datorită viselor? De ce trăiesc eu prin privirele tale? De ce nu te-aş putea atinge, să-ţi simt fericirea pe buze, să-ţi simt iubire prin bătăile inimii? De ce? Te-aş vrea pentru mine.. şi pentru tine. De ce nu pot să te am? Nu pot.. nu ştiu de ce, nu pot. Nici tu nu ştii. De aia mă priveşti totodata nelămurit, distant.. Nu pot să te mai privesc. Nu pot. Nu am voie. Mă chinui şi nu mai rezist mult. Încet, încet, mă pierd în acea zi de mai, ziua mea de fericire. 
M-am îndrăgostit o singură dată: singura dată şi ultima.