Zăpada paşilor pierduţi...

A-nceput să ningă peste ochii tăi 
Şi zăpada multă te-a acoperit, 
Nu mai sunt nici sănii,nici chiar zurgălăi, 
Nu mai sună-n noapte peste infinit. 
A-nceput să ningă peste părul tău 
Şi ţi-e îngropată inima în munţi, 
Ninge,că iubirea am pierdut-o-n hău, 
Totul viscoleşte ale noastre frunţi... 
A-nceput să ningă,poate fără rost, 
Pe iubirea stinsă fără nici un vânt, 
Totuşi este iarnă şi un adăpost 
Nu găsim în inimi,nici chiar în cuvânt. 
Ninge peste zarea plină de tristeţi, 
Ninge peste mâna ce-o întind spre cer, 
Albe felinare stinse în nămeţi 
Se zăresc când vise şi speranţe pier. 
Te visez departe,mă visezi în iarnă, 
Te cuprind cu viaţa,mă urăşti tăcut, 
Nu te mai preface,totul se răstoarnă 
Şi se prăbuşeşte ultimul sărut. 
Sufletu-i zăpadă,inima-i pustie, 
Se ivesc pe ceruri doar singurătăţi, 
Mă declar învinsă şi-ţi trimit solie, 
Fulgul de zăpadă rătăcit la porţi... 
Inima-i un clopot,ochii plâng în noapte, 
Totul se izbeşte de prea-nalţii munţi, 
De miros de cetini şi de mere coapte, 
Dincolo de ape,dincolo de punţi... 
Totul se transformă în zăpadă deasă, 
Lumânări albastre se zăresc în văi, 
Tu ai fost probabil ultima ninsoare, 
Şi-a căzut zăpada peste ochii tăi... 
Ţie se cuvine să mă-nchin,iubito, 
Dar nu se mai poate,fiindcă ai plecat, 
Inima şi viaţa pe care-ai rănit-o, 
S-au suit prea lesne către ceru-nalt. 
Mai sunt căprioare care plâng tăcute 
Şi îngenunchează lângă mine blând, 
În această noapte,în sinistrul munte, 
Gândurile mele se aud urlând. 
Nu vă fie teamă,drumul este gata, 
Inima se zbate înnecată-n plâns, 
Nu mai spun nimica,însă plânge tata 
Şi mă-mbrăţişează de fiori pătruns. 
Mama e departe şi mă rog fierbinte 
Să nu se-ntristeze pentru mine mult 
Pentru aste vremuri ce nu mai sunt sfinte, 
Voi pleca,căci tainic am murit demult... 
Tuturor celor cu dor de iarnă şi de viaţă...

Picături...Fum...Scrum!

Sunt de hârtie. Sunt un ochi de paie albastre. Mă minunez când sărut unghiile florilor şi mă rujez numai în faţa televizorului prăfuit. Sunt încă un ochi de hârtie la fel de albastru şi câteva buze, atât superioare, cât şi inferioare, care se trezesc dimineaţa umflate de vise.Atât de absurd încât acele buze sunt buze doar când le ating pe ale lui...Mă simt o simplă jucărie de plastic care la un moment dat se strică.Deşi n-am drept de apel,prefer doar să îl am pe el.Acel el cu ochii verzi,demni de iubit, care când mă privesc simt că leşin.Dar aceste paie albastre vor lua foc,odată cu amintirea lui,ochii verzi,privirea dulce,buzele moi ca frişca...Dar când să le mai simtă această hârtie?El care nu crede în mine,nu crede în dragoste,nu crede în dimineaţa de a doua zi...Să mă aştept să creadă că incă mai există speranţa?Nu...Ar fi de prisos.Deşi speranţa reînvie prin simpla privire,uşoarele şoapte,strângerea de mână...Nu vor mai exista!Cândva vom trăi doar din amintiri,amintiri ce au fost făcute scrum,fum cu fum...Minţile mele bat asupra lui,gândurile-mi sunt îndreptate către el...Dar inimile noastre sunt o pradă prea uşoară!Cu anotimpuri de cenuşă ale unei ţigări în descompunere,mă cuprinde fantoma nemuririi..Tot eu renunţ,revin şi o iau de la capăt!

El...

Poate am ce mulţi visează,însă fericirea mea constă doar în amintiri..
Şi acum îmi amintesc cum îl aşteptam ore în şir la autogară.Sunam,dar nu răspundea.A uitat.Nu mai venea.Pierdusem orice speranţă.Însă îl sun din nou.Răspunde!Zice că a fost la meci şi că ajunge imediat.
Vine!Câtă fericire pe mine!Supărat că întârziase,îl strâng în braţe şi îi şoptesc că nu e nimic.
Ne aşezasem pe bancă.Liniştea era mută.Totul era perfect.El,eu,de fapt amândoi,noi doi.
Nu era clipă pierdută în care să nu ne spunem "Te iubesc!" şi să ne strângem în braţe.Îl adoram!

Habar nu ai de ce eşti în stare!

Dacă ţi-ai abandonat visurile undeva în trecut e timpul să te scuturi de praf pentru că poţi să o iei de la capăt, oricând.

"Uită-te atent la prezentul pe care-l construieşti! Ar trebui să arate ca viitorul la care visezi."Alice Walk

O zi de poveste...

Se pare că Moşul mi-a oferit ceva mai mult decât i-am cerut: câteva zile împreună cu familia şi cei mai buni prieteni de familie.În aceste zile intră bineînţeles şi ziua de 31 decembrie,Revelionul.A fost superb.


P.S. Imaginile sunt realizate de Cristiana Novac.

Copilărie...

Scumpa mea surioară!Mă oglindesc în ea...

Vatra Dornei

Nu îmi este atât de simpatic,dar m-a uimit!Profesorul meu de matematică m-a luat la un concurs (nu le am) la Vatra Dornei,unde s-a născut el.Concursul este în memoria fostului său profesor de matematică Ştefan Dârţu.Spre bucuria mea am luat un punctaj de 1,5 puncte fără puncte din oficiu.În această perioadă m+am acomodat cu personalitatea lui şi dau dreptate proverbului "Nu judeca omul după aparenţe!"

Party!

Nu chiar atât de bine ca în club,dar pe aproape!

Un Crăciun minunat...

Cu toate că niciodată noi nu am fost de acord,iar aici nu exagerez spunând "niciodată",astăzi,mai mult ca oricând am fost împreună!Şi asta contează cel mai mult!