Sentimente din pânză

Primul sărut.Prima ţigară.Prima decepţie.Se spune că nu le uiţi niciodată,dar azi,după câţiva ani,mă uit în oglindă şi văd acelaşi copil plin de nebunie,tristeţe,fericire,dragoste şi care nu regretă nimic.Sunt acelaşi copil pe care mama l-a iubit dinainte să se nască.Dar el nu a făcut-o.Sau poate o face şi nu-mi dau seama.Viaţa mea e ca un suc de fructe:pui de toate şi iese bun.Aşa e viaţa mea.Există un maldăr de vise,un pumn de probleme,un morman de iluzii,dar totuşi e bine.Mă uit la triologia Stăpânul Inelelor şi aş vrea să trăiesc acele gânduri,idei şi sentimente ale actorilor,să simt ceea ce simt ei,să fie minunat si groaznic,Dar câteodată nu aş vrea să mă simt dezamăgită sau fără speranţe.Mi s-a dat ceea ce merit,ceea ce pot trăi.Dacă vrei să ma părăseşti astăzi,asigură-te că mâine nu te vei întoarce!Învaţă să apreciezi lucruri mărunte,simple umbre ce apar şi apoi dispar poate pentru totdeauna.Nu te-am preţuit,te preţuiesc acum.Pentru mine rămâi dimineaţă şi noapte şi ramă de tablou nepictat.

Teatru.Memorii

Aştept.Aştept o mătură zburătoare sau un val de la apus de soare.Aştept un vis să mă ducă departe,departe de casă.Să pot să plec să-l uit,să-l las uitării.Să caut mila adierii.Să-mi simtă lipsa.Va fi ca pedeapsa.Însă nu atât de lungă,doar atât cât să-i ajungă.
Să mai revin?Nu cred că mai e nevoie de mine.Vrei să revin?Cheamă-mă.Poate voi veni.Nu te asigur.Poate găsesc ceva mai bun.Dar oare există ceva mai bun decât tu?Nu,nu cred.Ce spui?Să ştii că nu te mai aud.Plec.Dar încă aştept tramvaiul.Nu are etaj şi nici nu e tras de cai.E doar tehnologie.Tu?Ai vrea să vii?Ia-ţi bilet,dar vii cu altul.Să nu ne întâlnim.
Eşti ca o pată de cerneală sau mai bine de acuarică.Nu te pot şterge,dar voi încerca să te uit.Doar voi încerca.Nu-mi va reuşi.Tu ce-o să faci?O să zaci aici pustiit?Nu pot să te las!Mă întorc.Aşteapta-mă cu trandafiri sau acea brăţara de demult.



el-Îţi aminteşti când ne-am întâlnit prima dată?
ea-Credeam că rătăcesc într-un vis.
el-A trecut mult timp de atunci.Nu aveai aceleaşi griji pe care le ai acum.Îţi mai aduci aminte ce ţi-am spus?
ea-Mi-ai spus că vei rămâne alături de mine pentru totdeauna.Nu voi renunţa la tine niciodată!

Vise pictate de gânduri

De puţine ori tac ca să nu vorbesc, de cele mai multe ori sufăr ca să nu tac şi de câteva ori în viaţă vorbesc ca să nu sufăr.Prin ochii suferinţelor mele de adolescentă întârziată se zăreşte vag o turmă de trompete care-şi zbiară nerăbdarea.M-aş prinde astăzi cu visele de un nor prea negru,prea întunecat,prea observat,dar prea senin şi limpede, şi aş zbura spre ţări mai mici sau mai mari care mai cred încă în  onoare paradisului, spre bulevarde în care, dacă te opreşti puţin ca să admiri frigul nu te goneşte nimeni cu pietre sau stele călcate în picioare.M-aş prinde de-o margină de zare de unde nu pot să cad în abis,dar de unde pot să cad în veşnic,în lumină orbitoare sau care să mă ridice tot mai sus, în inima plină de dragoste a cerului sau în ochii scăldaţi de zâmbetul ploii.Sau aş rămâne în locuri părăsite de vise,de speranţă,unde izbânda e de partea pereţilor prăbuşiţi.

La mine acasă, sub cerul meu, se sărbătoreşte sărăcia, guvernul şi fotbalul altora.

Cântec de leagăn...

Ea l-a terminat ca sfârşitul arderii unei ţigări în miezul nopţii.I-a frânt inima,iar el şi-a petrecut toată viaţa să o uite.Şi-a băut durerea,dar niciodată n-a putut să bea atât de mult încât să şi-o scoată din minţi,înainte să se facă noapte.A avut tăria să se ridice de pe genunchii morţi.Şi-a pus sticla lângă cap şi a apăsat pe trăgaci.În final a reuşit să o uite.Viaţa e scurtă,dar de data asta a fost foarte lungă.Ea l-a găsit cu faţa în jos pe pernă şi cu un bilet pe care scria: "O voi iubi până la moarte!".Când l-am îngropat sub salcie îngerii au cântat un cântec de leagăn stropit cu whiskey.
Zvonurile zburau,dar nimeni nu ştia cât s-a învinuit ea.Ani la rând a încercat să ascundă whisky-ul din respiraţia ei.La un moment dat a reuşit şi şi-a băut durerea,dar nu îndeajuns ca să îl uite pe el.A avut tăria să se ridice de pe genunchi.Şi-a pus sticla lângă cap şi a apăsat pe trăgaci.În final a reuşit să-i bea amintirile.Viaţa e scurtă,dar acum a fost foarte lungă.A rămas cu faţa în jos pe pernă ţinând în mână poza lui.Am îngropat-o lângă el sub salcie, în timp ce îngerii cântau un cântec de leagăn stropit cu whiskey.
Au rămas împreună pentru totdeauna.








P.S.Povestea dupa "Whiskey Lullaby"

Whiskey Lullaby

She put him out like the burnin' end of a midnight cigarette.She broke his heart he spent his whole life tryin' to forget.We watched him drink his pain away a little at a time.But he never could get drunk enough to get her off his mind until the night.
He put that bottle to his head and pulled the trigger.And finally drank away her memory.Life is short but this time it was bigger.Than the strength he had to get up off his knees.We found him with his face down in the pillow.With a note that said I'll love her till I die.And when we buried him beneath the willow.The angels sang a whiskey lullaby.
The rumors flew but nobody knew how much she blamed herself.For years and years she tried to hide the whiskey on her breath.She finally drank her pain away a little at a time.But she never could get drunk enough to get him off her mind until the night.
She put that bottle to her head and pulled the trigger.And finally drank away his memory.Life is short but this time it was bigger.Than the strength she had to get up off her knees.We found her with her face down in the pillow.Clinging to his picture for dear life.We laid her next to him beneath the willow.While the angels sang a whïskey lullaby.