Sentimente din pânză

Primul sărut.Prima ţigară.Prima decepţie.Se spune că nu le uiţi niciodată,dar azi,după câţiva ani,mă uit în oglindă şi văd acelaşi copil plin de nebunie,tristeţe,fericire,dragoste şi care nu regretă nimic.Sunt acelaşi copil pe care mama l-a iubit dinainte să se nască.Dar el nu a făcut-o.Sau poate o face şi nu-mi dau seama.Viaţa mea e ca un suc de fructe:pui de toate şi iese bun.Aşa e viaţa mea.Există un maldăr de vise,un pumn de probleme,un morman de iluzii,dar totuşi e bine.Mă uit la triologia Stăpânul Inelelor şi aş vrea să trăiesc acele gânduri,idei şi sentimente ale actorilor,să simt ceea ce simt ei,să fie minunat si groaznic,Dar câteodată nu aş vrea să mă simt dezamăgită sau fără speranţe.Mi s-a dat ceea ce merit,ceea ce pot trăi.Dacă vrei să ma părăseşti astăzi,asigură-te că mâine nu te vei întoarce!Învaţă să apreciezi lucruri mărunte,simple umbre ce apar şi apoi dispar poate pentru totdeauna.Nu te-am preţuit,te preţuiesc acum.Pentru mine rămâi dimineaţă şi noapte şi ramă de tablou nepictat.