El...

Poate am ce mulţi visează,însă fericirea mea constă doar în amintiri..
Şi acum îmi amintesc cum îl aşteptam ore în şir la autogară.Sunam,dar nu răspundea.A uitat.Nu mai venea.Pierdusem orice speranţă.Însă îl sun din nou.Răspunde!Zice că a fost la meci şi că ajunge imediat.
Vine!Câtă fericire pe mine!Supărat că întârziase,îl strâng în braţe şi îi şoptesc că nu e nimic.
Ne aşezasem pe bancă.Liniştea era mută.Totul era perfect.El,eu,de fapt amândoi,noi doi.
Nu era clipă pierdută în care să nu ne spunem "Te iubesc!" şi să ne strângem în braţe.Îl adoram!