Toamnă

Şi iar e toamnă în sufletul meu gol!Şi iar vântul îmi adie printre fire.Şi iar se nasc frunzele moarte.Şi iar mi-aduc aminte de-o poveste care-mi pune inima pe fugă.Dar eu?Ce-i despre mine când toată viaţa fuge înainte?Când tu doar tragi cu ochiul înspre mine şi îti e greu să mă atingi,să-mi simţi o şoaptă...Dar tu?Îmi vei fi umbră mereu?Şi ajung să cred că nu-mi eşti de folos,deloc.Am o umbră...veşnică...şi care fuge atunci când noaptea vine.Dar ştiu că întotdeauna va veni înapoi la mine,doar la mine.Ştiu că ea nu mă lasă,aşa ca tine...Ştii bine!Dar eu cine sunt?m-ai transformat in pulbere,doar vântul mă mai poate avea,ţinându-mă strâns,la piept,nu mă va elibera.Mă văd în doi ochi.Dar ai cui sunt?Ai toamnei poate...Ea singură ce mă vede şi mă are.Cum voi toţi aveţi o inimă,eu sunt inima ei.Şi pe tine...

Te voi iubi! Îţi promit,te voi iubi....